A fost descoperită în 1937 de către Otto Bayer. Este un derivat din petrol şi zahăr. Prin prelucrarea chimică se obţin două substanţe chimice numite generic: POLIOL şi ISOCIANAT. În funcţie de condiţiile în care cele două substanţe se amestecă, precum şi sub influenţa altor factori, cum ar fi aditivi, reactanţi sau spumanţi, rezultatul poate fi o spumă netedă sau poroasă, rigidă sau flexibilă, cu celule închise sau deschise, etc.
Spuma de poliuretan este rezultatul unei reacţii chimice exotermice dintre POLIOL şi ISOCIANAT. Această reacţie chimică este caracterizată de formarea unor legături între poliol şi isocianat obţinându-se o structura solidă, uniformă şi foarte rezistentă. În cazul în care căldura rezultată în urma reacţiei chimice este folosită pentru a evapora un agent de spumare, se obţine o spuma rigida ce deţine o structură celulară, cu un volum superior faţă de cel al lichidelor iniţiale. Acesta este ceea ce numim SPUMĂ DE POLIURETAN RIGID (PUR)
Spuma de poliuretan rigid este un material sintetic duroplastic, foarte reticulat şi non-fuzibil.
În ziua de azi, sistemele de poliuretan sunt foarte versatile şi permit o gamă foarte variată de utilizare, ce fac parte din viaţa cotidiană. Folosirea poliuretanului se extinde la : saltele, automobile (volane, spoliere, eleroane, scaune, panouri de bord, amortizoare de vibraţii şi zgomot), încălţăminte, mobilă, vopsele şi lacuri, geamuri, inginerie medicală (fabricarea pieselor pentru transplante şi ortopedie, etc.), ingineria aeronautica, ambarcaţiuni,ţevi, camere,frigorifice, frigidere, construcţii – izolant termic, fonic şi impermeabil.
Poliuretanul se aplică cu ajutorul unei instalaţii de presiune, dozificare şi temperatură controlată. Spuma se prepară „in situ”, prin proiectare sau injectare.
Echipamentul necesar este montat într-o furgonetă şi este complet mobil. Furtunul încălzit, rezistent la presiunile înalte exercitate de utilajul de dozificare are o lungime maximă de 60 de metri, aceasta face ca cele mai îndepărtate colţuri ale şantierului să fie accesibile.
Poliuretanul rigid este format când cele două substanţe chimice (isocianat + poliol) sunt amestecate în prezenţa unor catalizatori şi activanţi potriviţi.
În momentul proiectării se produce amestecul celor două substanţe într-o cameră mică a pistolului. Reacţia degajă căldură, care este folosită la vaporizarea unui agent de spumare eliberând un gaz ce va fi reţinut în celulele închise.
Datorită conductibilităţii termice scăzute a gazului conţinut în celulele de spumă, se obţin valori excelente ale izolaţiei termice. Fiind un material fabricat „in situ”, poate lua forma constructiei, indiferent de complexitatea acesteia.
Nu prezintă rosturi și îmbinări. Elimină posibilitatea fisurării finisajului care poate surveni în urma procesului de dilatare – contracţie. Elimină punţile termice (pierderile în stratul de rezistenţă termică).
Nu îngreunează construcţia ci dimpotriva, o consolidează
Între 500-1000 mp/zi . Următoare fază se poate efectua la doar câteva ore dupa aplicarea spumei.
Nu necesită adeziv. Adeziune fermă pe orice material folosit în construcţii
Nu prezintă sensibilitate la problemele apărute în timp la celelalte materiale de izolat. Are garanţie de 20 de ani de la producător.
Un material izolant termic este caracterizat prin conductivitatea termică care este exprimată prin coeficientul lambda (λ).
Conductivitatea termică măsoară capacitatea unui material de a transmite energie termică. Cu cât acest coeficient este mai mic, cu atăt vom avea o conductivitate mai mică. Unitatea de măsură a conductivităţii este: W/mK.
S-a stabilit că materialele au proprietăţiizolante dacă conductivitatea lor este mai mica de 0.065 W/mK.
Fiecare material are un anumit coeficient de conductivitate termică, fie că vorbim de cărămidă, tencuială, lemn sau izolație. Acest coeficient poate să fie găsit pe ambalajul produsului sau în specificațiile tehnice.
Odată ce se știe care este coeficientul de conductivitate termică, se poate afla foarte ușor care este rezistența termică.